Brainstorming/vacanta

Am revenit din vacanta; stiu ca scriu rar, dar nici timpul si nici cheful nu vor sa ma ajute. Dar e bine din cand in cand sa mai fac cate un review al zilelor mele. Am avut prima vacanta adevarata dupa 3-4 ani; habar nu mai am nici eu.
Nu scriu multe nu pentru ca nu as avea ce spune, ci pentru ca o pastrez pentru mine. Ma ocup doar de o parte, pe-asta o vand cititorilor.

Am avut sa zicem o combinatie de vacanta- Bordeaux/Paris sau brainstorming/vacanta. Un brainstorming la ceas aniversar in care in afara de discutiile despre crème, teste dermato ai alte alea, nu mai lungi de 4 ore, am baut mult vin, am dormit 14 ore in 4 zile, m-am balacit in ocean si mi-am intrecut frica uriasa de serpi pe Arcachon la canoe. Am vaslit, am mancat si am strabatut Bordeauxul in gasca vesela. Si fara shopping. Si fara part time job cum exercit eu la firma care a implinit 10 ani. Totul full time.

Apoi a urmat o alta saptamana, despre care chiar ca nu vreau sa spun multe; pentru ca o pastrez doar pentru mine; e unul dintre lucrurile care nu se impart decat la doi. Am mers atat incat imi simt articulatiile dislocate, am dormit sanatos in vreo 3 locatii, dar cum naiba sa nu cunosti mai bine Parisul decat schimband hotelurile. Am umblat ca o disperata dupa o rochie care chit ca are sa ma imbrace ca nasa nu si-a meritat doua zile din cele sapte de vacanta. Am venit overloaded de haine cu etichete de discount.

In rest a fost minunat. M-am simtit la intoarcere complet relaxata, fara apasari si deadline-uri inchipuite de mine. Si am simtit ca unele lucruri ar putea avea in suflet eternitatea; aia de pana la sfarsitul vietii. Aproape suficienta.

Sinead

Astazi ascultam Sinead O'connor; cum nici prin gand nu-mi trecea prin clasa a cincea ca am sa o fac. Cand imi scrijeleam numele ei cu compasul pe banca si ii promiteam inamorata unui coleg ca am sa ma tund cheala ca si ea; iar el imi spunea ca-i seman. Revin cu noutati de dupa concert.

old lady

Ieri, la sectia pasapoarte:
"sigur nu ati purtat alt nume inainte?"
WTF???

O teorie

Exista centri nervosi, undeva pe scoarta, poate peste tot, ai indragostirii. Se aprind mereu, se sting relativ usor. Sunt doar temporari.
Si undeva mai profund, urcand in subconstient, constanti, bine fixati, sunt cei ai iubirii. Cu locusurile lor bine inradacinate, nu neaparat si ocupate. Peste ei oricand altii temporari se pot aprinde, stinge, licari. Degeaba. E nevoie de cel putin jumatate din timpul in care au fost ei alocati iubirii, relatiei, ca se stinga. Sau poate de nimic. Pentru ca ai totul.