Ufff, de ce??

De ce?
De ce nu avem rabdare, de ce trebuie sa jignim, sa aruncam vorbe malitioase, sa ne aratam extremul tupeu, al educatii facute intre betoanele cu 10 etaje? De ce trebuie sa fim mereu primii, sa ne lovim coatele impingandu-i pe altii in urma...asta am concluzionat astazi la Evidenta Populatiei, sector 2. Tinerei tupeisti, pensionari foarte nerabdatori...
De ce nu va alungati plictiseala cu o carte, stand cuminti la rand? De ce trebuie sa tipati inchipuit ca voi ati fost primii, de ce trebuie sa injurati si sa priviti rautaciosi functionarele de la ghiseu. Stiu, cele cu vechime cam uita ca sunt platite si pentru respect si bun-simt.
Si de ce suntem inca deficitari (mult prea.....) la ceea ce inseamna educatie sanitara? Despre asta intr-un post viitor. Cert e ca ascundem, ne credem atotstiutori, ne tratam cu Google, suntem tare destepti dar incapabili sa asimilam regulile elementare de igiena, protectie si sinceritate.

Multumire

1. Piata Gemenii. Un batranel cu caciula de astrahan bine indesata pe frunte aduna bucatile mari de covrigi aruncate pe jos, le sfarama intre degete, cat mai marunt, si le arunca porumbeilor stransi in scuarul verde de langa semafor. S-a aplecat dupa fiecare colt de covrig, pana le-a terminat pe toate.
2. Ceva mai departe, o batranica cu bigudiuri imense prinse in parul jumatate alb si jumatate negru isi plimba de lesa cei doi caini maidanezi in curtea mica din jurul casei.
Sa fie asa usor sa ne procuram multumirea si fericirea?

Brambureala

Hi, hi, La multi ani! Sa fiu si eu in ton cu lumea...
N-am facut niciun bilant pana acum, poate cine stie...si nici rezolutia pentru noul an.
Si nu-s nici obosita, ci inca doritoare de-o vacanta nesfarsita si nu de lancezeala pe care o duc cu mine.
Azi am hoinarit ceva, am vazut inca resturile petrecerii de la Teatrul National si m-am stabilit cam juma de ora in anticariat. Cautam ceva carte de-a mea, de studiu si mi-a cazut in mana, la pret pentru buzunar de dupa sarbatori David Lodge. Da, el comic, moralist, savuros ca un pahar de vin doar bun pentru dulce abtiguire, englez. Il stiu de vreo 2 ani, i-am dat gata cam 2 carti (Ganduri ascunse si Ce mica-i lumea) si acum am in mana Meseria. Aaa, mai am o carte de poseta, a lui Anton Holban, care inainteaza in poveste mai incet decat masina in care-o citesc - Jocurile Daniei. Si-am terminat pe Cartarescu cu Baroane... si am descoperit ca omul asta inca scrie la Jurnalul National.
Azi am realizat inca o data ce aiurea poti arata in oglinda la coafor/frizerie. Te vezi mare, cu o fata intoarsa la perna, mai rea decat una pentru reclama Dove. Nu stiu cum naiba, frizerii astia nu pot avea niste oglinzi de periat clientela. Si mi-am tras un semibreton ( in acceptiunea mea breton) care imi zgaraie fata, imi taie privirea...dehh, creste si trece.
Si nu am ce altceva sa va scriu, tot astept un boom,ceva, ceva, sa ma urneasca...si nu serviciul.
Haideti, sa fiti cuminti, frumosi, destepti, mereu bloggisti si-n 2007!