Azi am avut cateva motive de enervare; de fapt de doua zile le tot am, de cand ne-am inundat si totul intarzie si te stropeste. As fi vrut sa fac un top al mijloacelor de transport nefericite si al celor ceva mai fericite. La prima categorie se inscriu 66, 34. Pentru ca efectiv nu-mi sunt confortabile. La a doua conduc 330, 335 si poeticul 32. Si buburuza mea argintie care din nefericire e mai inceata decat metroul cand ma intorc de la serviciu acasa (ma rog, traficul), iara caii ei putere mananca cam scump benzina. Dar in weekend este ideala pentru shopping si drum spre suburbii de Bucuresti.
Cu 330, 335 am o relatie de lunga durata, ma duc din poarta casei in cea a spitalului si pot citi, asculta muzica, trage cu ochiul la dvd-playerul portabil al vecinului de scaun. Este minunat!
Stati sa va zic de ce m-am enervat azi; 66 bineinteles care a intarziat 30 minute si m-a inghesuit in scara. Si l-am tot asteptat...timp in care o batrana in baston si cu vesminte sfioase se deplasa rapid spre banda a doua, chiar a treia a Soselei Colentina uitandu-se dupa troleu in zare; bietii soferi ii dadeau flash-uri, o claxonau discret, o ocoleau, ii stergeau pardesiul, iara ea nimic. Se tot uita ignoranta, ca asa se cade pentru pietonii varstnici, strada sa le fie trotuar. Mi-a fost mila de soferi; si nu-i prima data cand cei mai putini tineri traverseaza nepermis si iti dau fiori reci. Am cunoscut destui. Povestea mea insa continua. M-am urcat in 66, babuta in fata mea, dupa o statie intreaba daca cobor la prima. Bine tanti, daca coborai dupa o statie de ce naiba te-ai cocotat sus. Am sa cobor sa te las. Spre statie ma intreaba iara daca urmeaza sa cobor si imi cere sa ma rotesc pentru ca nu ii este suficient un singur punct de sprijin intr-o bara, vrea doua. Moment in care sar arsa si ii zic "Doamna, cand va stergeau cu masina soferii, fiindca in statie te uitai in zare dupa a doua banda erai chiar foate sprintena...". S-a facut tacere. Si-a coborat la fel de sprintena.
Ma gandesc sa imi reziliez contractul cu RATB-ul. Chit ca ma pune sa fac sport alergand dupa el; imi pastrez insa relatia cu Metrorexul, fie si cand e greva.
vineri, februarie 12
joi, decembrie 31
2010
Nu am scris nimic de cam 6 luni. Timpul pe care il lasam blogului a fost transferat in favoarea unor articole amarate, dar care imi mananca 2-3 ore pe saptamana.
Nu stiu cu precizie daca voi mai scrie ceva in 2010. Ma gandeam cum ar fi sa scriu asa, din an in an, pe 31 decembrie. Si nu imi doresc mai mult timp liber pe 2010. E bine asa, in continua fuga, cu toate cele pe cap. Anii buni sunt cei pe care ii traiesti din plin.
Iar 2009 mi-a fost unul bun, prea bun pe alocuri, gratie unei providente fidele si unor oameni minunati. Plec cu toata echipa in 2010. Sa ne bucuram de ce am avut pana acum, sa nu uitam ca Dumnezeu ne da doar traista, dar nu ne-o umple, ca trebuie sa avem incredere in apropiati, in cel cu care me impartim visurile, in primele instincte, in sinceritate, in noi. Ca suntem capabili de foarte multe, da?
Nu stiu cu precizie daca voi mai scrie ceva in 2010. Ma gandeam cum ar fi sa scriu asa, din an in an, pe 31 decembrie. Si nu imi doresc mai mult timp liber pe 2010. E bine asa, in continua fuga, cu toate cele pe cap. Anii buni sunt cei pe care ii traiesti din plin.
Iar 2009 mi-a fost unul bun, prea bun pe alocuri, gratie unei providente fidele si unor oameni minunati. Plec cu toata echipa in 2010. Sa ne bucuram de ce am avut pana acum, sa nu uitam ca Dumnezeu ne da doar traista, dar nu ne-o umple, ca trebuie sa avem incredere in apropiati, in cel cu care me impartim visurile, in primele instincte, in sinceritate, in noi. Ca suntem capabili de foarte multe, da?
BAGĂ-L ÎN:
luni, iulie 13
Brainstorming/vacanta
Am revenit din vacanta; stiu ca scriu rar, dar nici timpul si nici cheful nu vor sa ma ajute. Dar e bine din cand in cand sa mai fac cate un review al zilelor mele. Am avut prima vacanta adevarata dupa 3-4 ani; habar nu mai am nici eu.
Nu scriu multe nu pentru ca nu as avea ce spune, ci pentru ca o pastrez pentru mine. Ma ocup doar de o parte, pe-asta o vand cititorilor.
Am avut sa zicem o combinatie de vacanta- Bordeaux/Paris sau brainstorming/vacanta. Un brainstorming la ceas aniversar in care in afara de discutiile despre crème, teste dermato ai alte alea, nu mai lungi de 4 ore, am baut mult vin, am dormit 14 ore in 4 zile, m-am balacit in ocean si mi-am intrecut frica uriasa de serpi pe Arcachon la canoe. Am vaslit, am mancat si am strabatut Bordeauxul in gasca vesela. Si fara shopping. Si fara part time job cum exercit eu la firma care a implinit 10 ani. Totul full time.
Apoi a urmat o alta saptamana, despre care chiar ca nu vreau sa spun multe; pentru ca o pastrez doar pentru mine; e unul dintre lucrurile care nu se impart decat la doi. Am mers atat incat imi simt articulatiile dislocate, am dormit sanatos in vreo 3 locatii, dar cum naiba sa nu cunosti mai bine Parisul decat schimband hotelurile. Am umblat ca o disperata dupa o rochie care chit ca are sa ma imbrace ca nasa nu si-a meritat doua zile din cele sapte de vacanta. Am venit overloaded de haine cu etichete de discount.
In rest a fost minunat. M-am simtit la intoarcere complet relaxata, fara apasari si deadline-uri inchipuite de mine. Si am simtit ca unele lucruri ar putea avea in suflet eternitatea; aia de pana la sfarsitul vietii. Aproape suficienta.
Nu scriu multe nu pentru ca nu as avea ce spune, ci pentru ca o pastrez pentru mine. Ma ocup doar de o parte, pe-asta o vand cititorilor.
Am avut sa zicem o combinatie de vacanta- Bordeaux/Paris sau brainstorming/vacanta. Un brainstorming la ceas aniversar in care in afara de discutiile despre crème, teste dermato ai alte alea, nu mai lungi de 4 ore, am baut mult vin, am dormit 14 ore in 4 zile, m-am balacit in ocean si mi-am intrecut frica uriasa de serpi pe Arcachon la canoe. Am vaslit, am mancat si am strabatut Bordeauxul in gasca vesela. Si fara shopping. Si fara part time job cum exercit eu la firma care a implinit 10 ani. Totul full time.
Apoi a urmat o alta saptamana, despre care chiar ca nu vreau sa spun multe; pentru ca o pastrez doar pentru mine; e unul dintre lucrurile care nu se impart decat la doi. Am mers atat incat imi simt articulatiile dislocate, am dormit sanatos in vreo 3 locatii, dar cum naiba sa nu cunosti mai bine Parisul decat schimband hotelurile. Am umblat ca o disperata dupa o rochie care chit ca are sa ma imbrace ca nasa nu si-a meritat doua zile din cele sapte de vacanta. Am venit overloaded de haine cu etichete de discount.
In rest a fost minunat. M-am simtit la intoarcere complet relaxata, fara apasari si deadline-uri inchipuite de mine. Si am simtit ca unele lucruri ar putea avea in suflet eternitatea; aia de pana la sfarsitul vietii. Aproape suficienta.
BAGĂ-L ÎN:
joi, iunie 11
Sinead
Astazi ascultam Sinead O'connor; cum nici prin gand nu-mi trecea prin clasa a cincea ca am sa o fac. Cand imi scrijeleam numele ei cu compasul pe banca si ii promiteam inamorata unui coleg ca am sa ma tund cheala ca si ea; iar el imi spunea ca-i seman. Revin cu noutati de dupa concert.
BAGĂ-L ÎN:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
